Albastru ca jazzul. Reflectii postmoderne asupra spiritualitatii crestine - Viata crestina

Nu mi-a placut niciodata jazzul, pentru ca jazzul nu are nicio finalitate. Intr-o seara insa ma aflam in fata teatrului Bagdad din Portland, si acolo un barbat canta la saxofon. Am stat in locul acela un sfert de ora, si in tot acel timp barbatul a cantat fara sa-si deschida ochii.

Din momentul acela mi-a placut jazzul.

Uneori, pentru a ajunge sa-ti placa un lucru, trebuie sa privesti pe altcineva facandu-l. E ca si cum persoana pe care o privesti ti-ar arata cum trebuie sa faci tu insuti ceea ce face ea.

Nu-mi placea Dumnezeu, pentru ca mi se parea ca Dumnezeu nu avea nicio finalitate. Asta insa era inainte sa se intample tot ce urmeaza.

Nota autorului

O altfel de carte crestina

> O privire sincera asupra vietii

> O gura de aer proaspat

> Jurnalul unui Woody Allen "nascut din nou"

E greu sa gasesti oameni care sa scrie despre Dumnezeu de pe o pozitie de angajament, dar in acelasi timp scrisul lor sa sune uman si sa fie sincer, fara sa treaca fiecare cuvant prin filtrul subculturii religioase. Donald Miller e o astfel de persoana. In plus, el scrie cu inteligenta, fler si constiinta de sine."

--John Ortberg

Autorul cartii "Toti sunt normali pana ajungi sa-i cunosti"

"Nu cunosc o alta carte mai buna decat 'Albastru ca jazzul' care sa prezinte spiritualitatea crestina (ca mod de viata) oamenilor carora crestinismul (un sistem de credinte) li se pare a fi asemenea unei probleme de matematica prost pusa sau unui ambuteiaj. Donald Miller scrie ca si cum ar improviza la un instrument -- linistit, placut, surprinzator, inaltator si plin de pasiune, bucurie, uneori furie. Cand am terminat de citit si ultima pagina, m-am simtit mai bogat sufleteste, plin de speranta si incredintat ca aceasta carte superba va avea un ecou de frumusete in multe, multe vieti, intocmai cum a avut in a mea."

-- Brian McLaren

Pastor (www.crcc.org), autorul cartii A "New Kind of Christian"