Baieti de caracter care au schimbat lumea - Povestiri crestine pentru copii

BĂIATUL IRLANDEZ CARE A AJUNS CEL MAI MARE NEGUSTOR AL CANADEI 

Într-o zi din 1847, un băiat irlandez de treisprezece ani s-a angajat la un negustor pe nume Smith în oraşul Portglenone din Irlanda. Micul băiat, pe nume Timothy Eaton făcea parte dintr-o familie cu nouă copii. Tatăl murise cam în jurul timpului când s-a născut Timothy şi apăsătoarea responsabilitate de a avea grijă de cei patru băieţi şi cinci fete a rămas pe umerii mamei răbdătoare şi harnice. Băieţii fără de tată sunt grav dezavantajaţi, dar ca şi compensaţie este faptul că, în general învaţă să se descurce, şi Timothy Eaton a învăţat să facă aceasta. Într-o zi câţiva colegi de-ai săi l-au tachinat din cauza hainelor sale croite acasă şi băiatul, stând cu spatele la perete, s-a bătut cu batjocoritorii săi până i-a potolit. Din acea zi el a fost respectat de întreaga şcoală şi nu au mai fost ironii pe seama hainelor sale. Domnul Smith pentru care Timothy a început să lucreze avea aproape orice fel de marfă. Avea bunuri ambalate, îmbrăcăminte, produse de băcănie, articole de fierărie, faină, alimente şi medicamente. Orele treceau greu şi munca era grea. Câtva timp băiatul a dormit sub tejgheaua magazinului şi acest lucru îi era convenabil pentru că deseori munca sa zilnică începea dis de dimineaţă şi nu înceta înainte de miezul. Nu departe se afla oraşul Ballymena şi în zilele de târg Timothy trebuia să se trezească la ora patru dimineaţa pentru a-i servi pe fermierii care îşi duceau produsele la târg. Pentru că aceştia deseori beau până se îmbătau, băiatul nu a uitat niciodată aceste experienţe şi s-a hotărât că, dacă va avea vreodată propriul său magazin nu va vinde sub nici o formă băuturi alcoolice. Prin tot ţinutul erau mulţi oameni zdrenţăroşi care mergeau din casă în casă cerşind haine vechi şi apoi le aduceau la magazinul domnului Smith ca să le schimbe pentru produsele ce le doreau. O parte din îndatoririle lui Timothy era să sorteze aceste zdrenţe, şi în acest fel a învăţat rapid să distingă între bumbac şi lână. Aceasta era munca ce nu-i plăcea băiatului, în special din cauză că diferite tipuri de boli erau transmise prin cârpele murdare. De mai multe ori a vrut să renunţe, dar când şi-a dat seama că, dacă nu îşi termina perioada de ucenicie, mama sa ar fi pierdut un contract de 500 de dolari, s-a hotărât să-şi îndeplinească contractul. Odată Timothy fusese trimis în interes de serviciu într-un loc aflat la cincisprezece kilometri faţă de Portglenone. Patronul său trebuia să treacă cu maşina pe acolo în acea zi şi i-a spus băiatului că dacă va fi la un anumit timp într-un anume loc, îl va duce înapoi cu maşina. Timothy şi-a terminat treaba şi a ajuns în acel loc cu o întârziere de mai puţin de un minut şi, deşi l-a văzut pe băiat grăbindu-se, domnul Smith a plecat intenţionat, lăsându-l pe băiat să parcurgă cu greu cei cincisprezece kilometri până acasă. Credea că aşa îl va învăţa pe băiat să fie punctual şi, orice ar fi gândit Timothy despre această lecţie, nu a spus nimic, dar şi-a întipărit-o în memorie. Timothy şi-a terminat ucenicia într-un timp în care în Irlanda condiţiile erau foarte grele. Peste tot era suferinţă şi sărăcie şi chiar şi bărbaţii harnici şi ambiţioşi abia puteau câştiga îndeajuns pentru a trăi. Toţi fraţii şi surorile lui Timothy, cu o excepţie, au emigrat în Canada şi au trimis scrisori în Irlanda în care spuneau despre oportunităţile mai bune şi despre libertatea din ţara pe care au ales-o. Timothy a luat cei 500 de dolari pe care îi câştigase în timpul uceniciei lui şi ceasul de argint pe care i l-a dat domnul Smith şi a navigat înspre Canada…