Cand L-am vazut pe Domnul - Studiu biblic

„Când L-am văzut”, acesta este subiectul micii cărţi de faţă. Citiţi cu atenţie aceste cuvinte. Ne vorbesc nu numai despre vederea Lui, ci şi de impactul viziuni Lui asupra noastră. Cei care nu au avut o asemenea viziune nu vor înţelege ce li se întâmplă celor care au avut-o. Vor observa la aceştia anumite efecte, dar nu vor înţelege ce le-a determinat. Vor fi dezorientaţi când şi vor vedea că mereu se pocăiesc, mereu „cad la picioarele Lui ca morţi”, şi cu toate acestea Îl laudă fără încetare şi sunt plini de bucurie. Căci pentru ei, pocăinţa neîncetată şi bucuria neîncetată par să se excludă reciproc. Dar când şi ei vor fi primit viziunea Domnului, vor face la fel şi vor putea spune: „Acum înţeleg! Văd ceea ce au văzut ei, şi ceea ce văd are acelaşi impact şi asupra mea.” În primele capitole ale cărţii Apocalipsa, apostolul Ioan ne spune cum a primit, pe insula Patmos fiind, înfricoşătoarea viziune a Domnului Isus, înviat din morţi. Era portretul Său în mărime naturală, aşa cum este El acum, prezentat, bineînţeles, în termeni simbolici. Părul şi capul îi erau albe ca zăpada, ochii ca para focului, picioarele ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor, glasul Lui era ca vuietul multor ape, ţinând în mâna dreaptă şapte stele, iar din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri şi faţa Lui era ca soarele strălucind în toată puterea. Apoi, Ioan spune: „Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.” Ne relatează aşadar nu numai viziunea primită, dar şi impactul profund pe care aceasta l-a avut asupra lui. L-a făcut să se proştearnă în faţa Domnului, până când El Însuşi a venit, Şi-a pus mâna dreaptă peste apostol şi i-a zis: „Nu te teme!”