Până la doi anișori, micuțul meu Casian a fost un băiețel perfect sănătos. Un copilaș vioi, cu poftă de joacă, însă care peste noapte a devenit un pacient micuț, internat într-un salon sumbru de spital.

Diagnosticul copilașului meu este ATROFIE CEREBELOASĂ (o pierdere a celulelor cerebrale sau o pierdere a numărului de conexiuni dintre acestea). Până la vârsta de 4 ani, Casian a mers de unul singur, însă de atunci poate să se deplaseze doar în 4 labe. Deși are 11 anișori acum, Casian nu vorbește deloc. E extrem de dificil să îți vezi propriul copilaș că suferă și că nici măcar nu poate să îți spună ceva. Ani la rând am urmat ședințe de recuperare, în special kinetoterapie.

Iar de parcă suferința aceasta nu era suficientă, în această perioadă Casian a dezvoltat o afecțiune pulmonară severă BRONHOPNEUMONIE. Fiindcă sistemul imunitar era deja slăbit, afecțiunea s-a instalat cu repeziciune la plămâni. Din această cauză, printr-o intervenție numită traheostomă, medicii i-au introdus o canulă traheală (sub formă de tub), pentru a îl ajuta să respire. Băiețelul meu are nevoie neîntrerupt de respirație asistată.

Până acum, am pierdut șirul medicamentelor pe care a trebuit să i le administrăm. Lună de lună mergem la spital pentru a i se schimba canula. Îl pot hrăni doar cu lichide sau mâncare pasată, de aceea, zi de zi, îi dau să bea un lapte special, recomandat de medic, pentru a îi întări sistemul imunitar. Din păcate, 500 de ml de lapte costă nu mai puțin de 30 de lei, iar având în vedere că trebuie să îi dau atât de des, costul lunar este foarte mare.

Zi de zi trebuie să îi monitorizez starea, fiindcă în orice moment situația sa se poate înrăutăți. Aș da orice ca micuțul meu să se poată face bine. Să nu mai depindă de un aparat care îi asigură respirația, să poată să meargă din nou, să vorbească și să se bucure de viață. Din păcate, aceasta nu este posibil acum, dar eu nu îmi pierd speranța. Sunt recunoscătoare că în ciuda suferinței, Casian a îndurat totul eroic și este cu mine, aici.

El îmi dă putere să lupt și să merg mai departe, în ciuda dificultăților de zi cu zi. E un băiețel special și puternic, care merită o șansă la o viață mai bună. Iar eu am să fac tot ce ține de mine pentru a îi ușura suferința. De aceea, îndrăznesc să apelez la suportul dumneavoastră. Cheltuielile lunare aferente bolii pe care trebuie să le acoperim ne depășesc situația financiară. Vă rog, dacă aveți posibilitatea și doriți, întindeți-ne o mână de ajutor!