Ce s-a întâmplat cu închinarea?

Categorie: carti crestine, viata crestina practica, viata de biserica 

Subiectul cartii: Inchinarea placuta inaintea lui Dumnezeu este giuvaierul pierdut al Bisericii Evanghelice.

Frate si sora, noi suntem adusi la Dumnezeu, la credinta si la mantuire ca sa ne inchinam si sa-l adoram pe El. Noi nu venim la Dumnezeu ca sa fim transformati automat in crestini, in crestini mici si plictisitori, facuti dupa acelasi calapod.

Pot sa va spun cu toata certitudinea, bazat pe autoritatea descoperirilor din Cuvantul lui Dumnezeu, ca orice barbat sau femeie de pe acest pamant care este plictisit si dezinteresat de inchinare nu este pregatit pentru cer.

Avem biserici mari, sanctuare frumoase si ne unim cu totii in refrenul: ,,Nu avem nevoie de nimic.'' Dar toate indiciile spun ca suntem intr-o mare nevoie de inchinatori.

Sunt de parere ca nu trebuie sa ne concentram asupra lucrarii pentru Dumnezeu pana nu am invatat semnificatia si placerea de a ne inchina Lui. Un inchinator poate lucra in asa fel incat lucrarea lui sa aiba valoare vesnica. Dar un lucrator care nu stie sa se inchine nu face altceva decat sa ingramadeasca lemn, fan si trestie pentru momentul in care Dumnezeu va arde lumea.

Deoarece nu suntem inchinatori adevarati petrecem o gramada de timp in biserici doar  invartindu-ne rotile, consumand benzina, facand zgomot, dar nu ajungem nicaieri.

Eu, unul, prefer sa ma inchin lui Dumnezeu decat sa fac orice alt lucru pe care-l stiu in lumea asta larga.

CUPRINS

1. Închinare în biserica creştină

2. Adevărata închinare necesită naştere din nou

3. Mult din ceea ce se numeşte închinare nu este

4. Născuţi pentru a ne închina lui Dumnezeu

5. Trebuie să ne închinăm numai înaintea Dumnezeului veşnic

6. Uimit de prezenţa lui Dumnezeu

7. Adevărata închinare implică sentiment

8. Bisericile care eşuează faţă de Dumnezeu, eşuează şi în închinare

9. Creştinul normal se închină lui Dumnezeu

10. Dacă te închini duminică, luni ce se întâmplă?

Înainte de moartea sa în 1963, dr.A.W.Tozer şi-a exprimat opinia cum căînchinarea plăcută înaintea lui Dumnezeu este bijuteria care lipseşte coroanei în creştinismul evanghelic. El a dorit să scrie încă o carte referitoare la atitudinile în închinarea creştină.

În 1962, a predicat de la amvonul lui din biserica Avenue Road din Toronto o serie de mesaje: Închinarea – scopul suprem al omului. În unul din aceste mesaje, el a spus congregaţiei:

Venirea Domnului se apropie. Încerc să predic de fiecare dată cu acest gând în minte. Tot ceea ce scriu, scriu având această posibilitate în minte. Doresc să mai scriu încă o carte pe tema închinării înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu voi reuşi să o scriu, nu va fi nici o problemă. Aş prefera ca Domnul Isus să vină decât ca eu să scriu cartea. Am citit despre John Wesley că a fost întrebat odată cum ar reacţiona dacă Cristos ar veni chiar în noaptea aceea. Răspunsul lui imediat a fost: Nu cred că-mi voi schimba nici unul din planurile mele.

Frate şi soră, noi suntem aduşi la Dumnezeu, la credinţă şi la mântuire ca să ne închinăm şi să-L adorăm pe El. Noi nu venim la Dumnezeu ca să fim transformaţi automat în creştini, în creştini mici şi plictisitori, făcuţi după acelaşi calapod.

Pot să spun cu toată certitudinea, bazat pe autoritatea descoperirilor din Cuvântul lui Dumnezeu, că orice bărbat sau femeie de pe acest pământ care este plictisit şi dezinteresat de închinare nu este pregătit pentru cer.

Sunt de părere că nu trebuie să ne concentrăm asupra lucrării pentru Dumnezeu până când nu am învăţat semnificaţia şi plăcerea de a ne închina Lui. Un închinător poate lucra în aşa fel încât lucrarea lui să aibă valoare veşnică. Dar un lucrător care nu ştie să se închine nu face altceva decât să îngrămădească lemn, fân şi trestie pentru momentul când Dumnezeu va arde lumea.

Avem biserici mari, sanctuare frumoase şi ne unim cu toţii în refrenul: Nu avem nevoie de nimic. Dar toate indiciile spun că suntem într-o mare nevoie de închinători.

Deoarece nu suntem închinători adevăraţi petrecem o grămadă de timp în biserici doar învârtindu-ne roţile, consumând benzină, făcând zgomot, dar nu ajungem nicăieri.

Eu, unul, prefer să mă închin lui Dumnezeu decât să fac orice alt lucru pe care-l ştiu în lumea asta largă.