Copilul lui Ava

Brennan Manning este un autor neconvenţional, radical, pe alocuri incomod. Este suspectat constant de erezie de către unii fundamentalişti, speriaţi că prea mult har ar putea dăuna grav sănătăţii spirituale. Din vasta lui operă ne-am oprit la următoarele titluri, care alcătuiesc un fel de trilogie. 
Evanghelia vagabonzilor dă cep Harului, care în tradiţia creştină este sinonim cu speranţa supremă. Prin har şi nu prin merite personale, trecutul credinciosului devine iertat şi uitat, prezentul capătă sens, iar viitorul sună promiţător. Semnătura lui Hristos merge un pas mai departe, având ca punct focal Crucea - un sublim scandal, dar şi un semn nobiliar pentru ucenicul dispus la o schimbare radicală de macaz pe drumul credinţei. 
Copilul lui Ava este o carte foarte personală, care vorbeşte despre condiţia de Preaiubit a celui ce a fost copleşit de har şi a apucat pe calea trasată de cruce. Manning spune frumos: „Când apartenenţa mea la un grup de elită umbreşte dragostea mea pentru Dumnezeu, când îmi extrag viaţa din orice altă sursă decât din condiţia mea de preaiubit, sunt mort din punct de vedere spiritual”.
Ca şi Iacov în confruntarea sa cu îngerul, autorul îşi duce propriul război pe faţă şi recunoaşte plin de sinceritate: „Mă lupt încă să renunţ la pretenţia absurdă că măruntele mele rugăciuni, cunoaşterea Scripturii, intuiţiile spirituale, miluirea unui sărac şi succesele zgomotoase în activitatea pastorală mă pot face iubit în ochii lui Dumnezeu”.