Cuibul de pasari - povestiri crestine pentru copii

Lucrările lui Christoph Von Schmid sunt mai mult decât doar povestiri pentru copii; ele sunt comori de adevăr valoroase şi pentru zilele noastre. Calităţile de admirat ale eroilor ne vor provoca la discuţii în familie şi la o trăire plină de integritate morală. În aceste vremuri, când este dificil de a defini caracterul, această povestire scoate în evidenţă faptul că tăria de caracter este dovedită de perseverenţa cu care cineva se ţine de adevăr, indiferent de circumstanţe sau consecinţe. În Cuibul de păsări, Von Schmid conectează o serie de acţiuni aparent nesemnificative, pentru a ne demonstra că fiecare faptă este observată de Dumnezeu. De asemenea, incluse în această carte, veţi găsi încă trei povestiri, Inelul cu diamant, Darul mamei şi Băiatul care a refuzat un şiling. Fiecare din aceste povestiri vă va atrage cu un pas mai aproape de Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui. Numai în eternitate vom afla câte vieţi au fost schimbate de învăţătura lor. 

CUIBUL DE PASARI 

Într-un ţinut foarte plăcut, consilierul von Frenhold avea o casă frumoasă, unde-şi petrecea timpul liber şi nu găseai un loc mai încântător la o depărtare de multe mile. Grijile statului, treburile şi agitaţia oraşului adăugau un interes proaspăt pasiunii sale pentru câmpiile înverzite. Şi cu câtă bucurie lăsa el grijile şi problemele guvernului pentru a se bucura, în sânul familiei, de acea odihnă şi linişte pe care nu le-ar fi găsit nicăieri în altă parte! Consilierul de stat avea doi fii: amândoi erau băieţi buni şi ascultători, căci, pe lângă responsabilităţile funcţiei sale, tatăl său nu uitase de îndatoririle de familie şi îi învăţase de mici să privească la Dumnezeu şi să se încreadă în El. Multe clipe fericite petrecea el alături de copiii lui. Hoinărea cu ei pe câmpii, stătea cu ei în casă, împărtăşea toate visurile şi temerile, bucuriile şi tristeţile lor, iar în lipsa lui, băieţii numărau zilele şi orele până la întoarcerea lui. Într-o zi, tatăl lor a mers cu ei în pădure. Era primăvară şi copacii erau în floare. Din loc în loc, o floare se înălţa către soare, câte o ciuboţica cucului trăgea cu ochii din tufiş, iar dinspre o creangă sau din desiş se auzea din când în când ciripitul păsărilor. Tatăl le-a arătat copiilor un cuib de păsări şi le-a spus cu câtă iscusinţă şi cu câtă grijă a fost construit. Chemându-i să vadă cum erau hrănite cinci făpturi mici care stăteau în cuibuşorul îngrijit, le-a spus despre dragostea păsărilor pentru puii lor. Copiii erau foarte încântaţi şi mai ales când tatăl lor, aşezându-se pe o pernă verde de muşchi, sub braţele întinse ale unui stejar falnic, le-a spus că le va povesti ceva…