De ce am parasit miscarea muzicii crestine contemporane - Confesiunile unui fost lider de inchinare

Pentru multe biserici din zilele noastre, muzica a devenit factorul cel mai important atât în modul lor de închinare, cât şi în încercările de a-i evangheliza pe cei necredincioşi. Inspirându-se din propria sa experienţă ca fost lider de închinare, Dan Lucarini pune sub semnul întrebării folosirea muzicii contemporane în închinarea pe care o oferim Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Cristos şi explică motivele pentru care multe biserici s-au lăsat înşelate când au acceptat să folosească mijloace tot mai lumeşti pentru „a-i câştiga pe cei pierduţi”. Autorul a experimentat „la prima mână” felul în care accentul asupra muzicii şi mai cu seamă mişcarea spre muzica rock au produs diviziuni în biserică şi au deviat esenţa închinării de la Domnul înspre noi înşine.

Rezumatul de faţă, scris cu afecţiune şi din suflet, are ca scop evidenţierea acestor pericole şi susţinerea bisericilor în încercarea lor de a stopa această tendinţă şi de a-L aşeza pe Dumnezeu în centrul închinării noastre.

„Dan Lucarini ne îndeamnă să ne avântăm în bătălia cu marea problemă care bântuie bisericile din întreaga lume. Diagnosticele şi reţetele prescrise de el îi vor deranja pe unii, nu datorită tonului său (el e plin de dragoste, dar ferm în toate situaţiile), ci pentru că atinge un nerv foarte sensibil al bisericii evanghelice conservatoare. Toate problemele aduse în discuţie sunt luate din situaţii reale, iar atenţionările sale sunt de actualitate. Dacă te consideri „tradiţionalist” în modul tău de abordare a închinării şi a muzicii din biserică, Lucarini îţi pune la dispoziţie o sinteză pentru aproape toate situaţiile cheie care trebuie analizate de către biserică pentru a determina utilitatea noilor forme muzicale. Dacă te consideri „contemporan” în perspectiva pe care o ai asupra închinării, Lucarini îţi lansează câteva întrebări la care ar trebui să vii cu răspunsuri biblice înainte de a antrena biserica într-o direcţie nouă în cadrul laudei sale în comun.”