Din aceasta epistola, in care Petrus Damianus se intreaba daca Dumnezeu poate reda virginitatea pierduta si daca poate anihila trecutul, provine mult prea vulgarizata expresie „filosofia, slujnica a teologiei”, pusa adesea, in mod nedrept, pe seama intregii filosofii medievale. Insa textul poate oferi o turnura lingvistica a filosofiei, o logica a omnipotentei divine si o filosofie a creatiei ascunse in formulele unui mare maestru al scrisului. Ele il pot incita pe cititorul dispus sa asume elogiul indirect al ratiunii si al limitelor ei, la inceputul reformei gregoriene a Bisericii latine si inaintea aparitiei amplelor discutii doctrinale ale scolasticii.
