Doctrina crestina - Studiu biblic

Un numar mare de oameni se panicheaza putin când aud despre doctrină deoarece aceasta îi va determina să se gândească fie la un lucru neimportant, fie la ceva extrem de dificil de înțeles. Ca urmare, când aud despre doctrină, în imaginația multora, apare chipul unor teologi răutăcioși, care se ceartă fară nici un motiv, încercînd să înțeleagă și să descifreze sensul unor cuvinte. Mulți creștini ai acestor zile cred că doctrina este un lucru neimportant, chiar nefolositor pentru credinţa şi viaţa creştină. Într-adevăr, doctrinele par, deseori, lipsite de importanta. Par a fi formulări tipice şi pare ciudat să ne interesam de formule atente şi precise despre Dumnezeu. Aceste probleme sunt adevarate; ele nu sînt născociri fanteziste. Esenţa creştinismului nu este - şi nu a fost niciodată - incrucisarea corectă a unor cuvinte! Nucleul creştinismului îl reprezintă întîlnirea cu Dumnezeul cel viu, adevărat şi plin de iubire. Totusi, în clipa cand vom începe să discutăm despre Dumnezeu, în clipa în care vom mărturisi și altor oameni trairile pe care le avem cu Dumnezeu sau dacă ne vom forta să spunem și altor oameni cât de important este Isus Hristos pentru viața noastră, tot la doctrine vom ajunge. O descriere spusă pe nepregătite,cu argumente nepotrivite și reci a doctrinelor, poate avea rezultate și impresii negative. Deseori, doctrina pare lipsita de importanță - dar, la o aprofundare mai atentă, vedem că ea deţine cheia viitorului credinţei creştine în lumea modernă. Biserica nu poate gîndi şi acţiona nici atît fără să-şi întemeieze ideile şi acţiunile pe un fundament doctrinar. Doctrina nu este ceva adițional, suplimentar educației creștine dimpotrivă ea trebuie să fie una dintre resursele importante ale educaţiei creştine, iar noi suntem fortati să recunoaștem și să împărtășim acest lucru. Baza creștinismului este una doctrinară, temelie pe baza căreia se poate construi o adevarată suprastructură socială, politică şi experienţială. Structura aceasta se va sprijini pe această bază. A neglija - sau, mai rău, a respinge - această temelie înseamnă a dispensa biserica de fondul ei principal, foarte necesar în păstrarea identității și misiunii din aceste vremuri.