Domnul, nu eu! - Poezii, vol. 2 - poezii crestine

Dionisie Giuchici s-a născut pe 16 ianuarie 1938, în satul Buzad din Banat. A început să scrie încă din tinerețe, punând în negoț talantul încredințat lui. De mare folos în creația poetică i-a fost puterea minții de a observa cu atenție creația, meditația consecventă asupra Scripturii și, desigur, inspirația de sus.

Poezii noi începeau a fi recitate cu multă efuziune prin biserici, stârnind un ecou adânc în inima ascultătorilor. Puțini știau pe vremea aceea cine era autorul lor. Una după alta, apăreau cântări noi, aducând un suflu distinct, proaspăt și înălțător, cântări care deveneau repede parte din repertoriul de închinare al multor biserici. Din nou, autorul cântărilor rămânea anonim pentru majoritatea credincioșilor. Sub regimul comunist din țară, publicarea poeziilor și a cântărilor nu era de conceput, iar Dionisie se mulțumea cu satisfacția plină de recunoștință de a fi receptaculul inspirației divine și nu căuta publicitate sau drepturile de autor pentru creațiile sale. ...  

Dionisie a fost un om care trăia printre oameni, în ciuda aplecării sale naturale spre solitudine și meditație, care iubea părtășia frățească, rugăciunea și misiunea creștină. Deseori îl puteai vedea duminica dimineața prin gările Timișoarei, împreună cu alți credincioși, formând grupuri de misiune ad-hoc, gata de plecare spre vreunul din satele județului. Numai Dumnezeu știe câtă bucurie, îmbărbătare, mărturie, învățătură și zidire au dus cu ele aceste grupuri de tineri misionari, pentru care odihna duminicală era convertită în jertfă pe altarul abnegației creștine. Neobosiți în slujba Domnului, ei deveneau lucrători cu ziua prin satele lipsite de lucrători creștini. Duceau cu ei ba o mărturie personală, ba o cântare nou, ba o poezie, care deveneau astfel parte din repertoriul de închinare al bisericii locale.

Gelu Arcadie Murariu