Trec toate-n marea pribegie,
Ca norii, toamna, călători…
Și încercări și bucurie
Trec ca și-ai dimineții zori.
Trec toate în vremelnicie
Și lumea cu a ei comori,
Și anii plini de bogăție
Și zilele cu vânt și nori.
Trec trilurile primăverii
Și trece verdele de mai.
Trec ploi, furtuni, zefirul verii
Cu zbor de fluturași pe plai.
Trec feciorelnice clipite
De vis, iubire și fior,
Trec promisiuni și legăminte
Când vine timpul pentru zbor.
Trec nume, glorii, trec poziții,
Trec vieți de har sau compromis.
Rămâne-o Carte: Cartea Vieții.
Ai numele în ea înscris?
Trec oamenii și trec sisteme,
Trec ca și apele în mori;
Cad frunzele de vânt și vreme,
Dar nu eternele valori.
- din poezia Efemer și etern
Simion Buzduga – slujitor, compozitor, poet – este licenţiat atât în muzică, cât și în teologie. În prezent este profesor de religie și muzică bisericească. A publicat antologia de cântări „Cântaţi lui Dumnezeu”, volumul de poezii Crinii noului pământ și lucrarea Închinarea și lauda, în acord cu Sfânta Scriptură. A obţinut locul întâi – premiul „Logos 2016” – pentru poezie clasică în cadrul concursului de poezie cu tema „Sensul Vieţii”. SOLI DEO GLORIA!
