Esenta credintei crestine

Există o ostilitate cvasigeneralizată faţă de biserică, ca instituţie, îndeosebi în rândul generaţiei mai tinere. În acelaşi timp, chiar şi pentru cei care şi-au pierdut credinţa, o dată cu dezvoltarea facultăţilor critice, sau care au crescut absorbind învăţăturile altor religii (islamism, budism, hinduism sau altele), persoana lui Isus prezintă o fascinaţie aparte. A fost El un personaj istoric real? Ce putem spune despre afirmaţia că a fost „Fiul lui Dumnezeu“? Dar despre mărturia Noului Testament că ar fi înviat? Avem nevoie de mântuire prin El? Ce este această mântuire? Este ea o simplă acceptare intelectuală a unor afirmaţii făcute de biserică sau coboară la un nivel profund personal, intenţionând să afecteze, fără excepţie, toate domeniile vieţii şi ale personalităţii noastre? În ce constă această mântuire, de fapt, şi de ce am avea nevoie de ea? John Stott ne invită să plecăm de la afirmaţia că Dumnezeu a vorbit şi că Dumnezeu a acţionat, nu doar într-un mod general, în creaţie şi istorie, ci într-un mod aparte şi special, prin Isus Hristos. Acest lucru va face ca întrebarea „Cine este Hristos?“ să fie pivotală pentru discuţie. Sunt analizate în primul rând afirmaţiile pe care Isus le face despre Sine – afirmaţiile directe, afirmaţiile indirecte şi afirmaţiile dramatizate (minunile consemnate ca fiind efectuate de Isus). Urmează analiza caracterului lui Hristos – convingerea Lui că este fără păcat, afirmaţiile prietenilor Săi şi mărturia duşmanilor. În final, esenţială pentru răspunsul la întrebarea „Cine este Hristos?“ este examinarea dovezilor care sprijină istoricitatea învierii Sale din morţi şi a argumentelor împotriva lor. Partea a doua a cărţii se ocupă de condiţia umană – nevoia omului de mântuire şi, implicit, de Mântuitor. Realitatea păcatului este evidenţiată prin examinarea vieţii noastre obişnuite în lumina celor Zece Porunci, demers care duce inevitabil la concluzia că nici un om nu poate pretinde că este fără păcat. Consecinţele păcatului ne ajută să înţelegem condiţia precară în care ne aflăm – suntem alienaţi de Dumnezeu, robi ai propriului eu şi în conflict cu semenii. Partea a treia ne invită să analizăm ce a făcut Hristos pentru noi şi nevoia noastră. Moartea lui Hristos şi centralitatea crucii fac din creştinism o religie a salvării. De aceea înţelegerea semnificaţiei crucii este esenţială. Mântuirea, posibilă prin iertarea şi împăcarea aduse de moartea lui Hristos, ne aduce eliberarea treptată de robia egocentrismului nostru şi relaţii mai armonioase cu ceilalţi, prin prezenţa Duhului Lui în noi şi prin integrarea în Biserică. Ultima parte ne invită să analizăm răspunsul nostru. Ca să fim mântuiţi, trebuie să reacţionăm cumva la ceea ce a făcut Dumnezeu. Care este costul urmării lui Hristos în viaţa noastră şi al recunoaşterii Lui în mod public? De ce am accepta un asemenea cost? Cartea se încheie cu prezentarea modului în care putem lua o decizie şi ce înseamnă practic a fi creştin.