Grija de frati

"Modernismul a adus in inimile noastre multa teama si confuzie. Am ajuns sa-i cunoastem foarte bine si sa ne fie dragi  aceia care au pasit in spatiul cosmic, dar ramanem orbi fata de suspinurile celor ce sunt alaturi de noi in pulberea pamantului. Revistele ne spun totul despre „personalitatile” lumii, despre regi si regine, despre actori si cantareti, despre sportivi si recordmeni, dar cine-i mai baga in seama pe aceia care n-au incaput inca sub lumina reflectoarelor? Societatea citadina ne-a adunat in complexe de apartamente betonate, in care ne ducem existenta ca in veritabile cazemate.

In trecut, cand traiam la sate sau la mahala, ii stiam pe toti cei de pe strada. Astazi nu ne mai cunoastem nici macar vecinii de etaj. Am reusit paradoxul de a ne aduna pentru a ne instraina si mai mult unul de celalalt. Ne aglomeram in autobuz, in tramvaie, asteptand la cozi sau pe stadioane, dar traim singuratici, nebagati in seama de altii si neluandu-i in seama pe cei din jurul nostru. Ce e si mai trist, am ajuns sa ne simtim singuri si in Biserici. Avem sali spatioase, coruri mari, orchestre numeroase, statii de amplificare, dar nu ne mai auzim plangand unul pe celalalt si nu ne mai cunoastem. Am ajuns sa confundam calitatea cu cantitatea si ne-am pierdut in eforturi dedicate lucrurilor exterioare. Suntem obositi, epuizati si totusi constienti ca n-am facut inca ceea ce trebuie.

Ceva lipseste din viata noastra. Ce-i de facut? Eu cred ca ne mai putem intoarce din drum si ca suntem chemati spre un alt mod de viata in care sa ne simtim toti membrii unei familii armonioase si pline de iubire. A venit timpul sa ne intoarcem la un stil de viata simplu si practic... la bune relatii cu ceilalti... la omenie si la intr-ajutorare frateasca! " Daniel Branzei