Inițiative creștine de relaționare cu isalmul

Spațiul românesc creștin a fost deseori asaltat de către islam. Cu siguranță istoria trimite și acum semnale în conștiința mioritică a poporului român, ce sunt imperios necesare a fi luate în seamă, cu atât mai mult cu cât migrația a devenit o realitate a zilelor noastre. Pe de o parte trans-umanismul, cu provocările lui asupra valorilor românești ortodoxe, pe de altă parte, prezența diverselor etnii caracterizate de identități proprii, în religie, în valori culturale, în interese specifice, pot conduce la destabilizări și depresii în etosul și eposul național. Prin urmare creștinismul românesc este invitat să-și cristalizeze identitatea în mandatul relaționării cu aceste diversități amalgamate. Pericolul survine însă în momentul în care atitudinea creștină va fi tentată să urmeze calea conflictuală deja prea mult bătătorită de paisprezece secole dintre creștinism și islam, oferind un praxis legal-spiritual de excludere a celuilalt. La polul opus un alt pericol survine în cazul în care inițiativa creștină va urma curentul actual progresiv din creștinism, în care liberalismul și pluralismul au ca și consecință relativismul și deconstructivismul, amprente ale postmodernismului ce se propagă și în domeniul religios sau chiar se constituie în quasi-religii. Însă realitatea a un miliard și jumătate de musulmani nu poate fi ignorată, pasiunea pentru suflete constituind identitate creștină și amprentă a divinității. Prin misiunea de înaintare a Evangheliei ce o întreprind în mediul islamic, cartea de față este experiența personală de creștin în dialog cu musulmanii.

„Am o singură lumânare a vieții și aș prefera mai degrabă să o ard într-o țară plină de întuneric decât într-un ținut inundat de lumină.” – John Keith-Falconer, misionar în Arabia.