Lasati-va in grija lui Dumnezeu. Marturii despre Parintele Arsenie Boca

Categorie: Carti crestine, Carti Arsenie Boca

Unii oameni sunt sfinţi... 

Sunt cuvinte ale Părintelui Arsenie pe care le auzi la un moment dat rostite de către cineva din proximitatea sa de oarecând şi care reverberează apoi mereu în tine. Şi nu neapărat ca apoftegme transmutate în adevăruri de credinţă cu valoare de dogmă (deşi întâlneşti o mulţime de formulări şi din acest registru la Părintele), cât tranzitări de sens pe care fiecare dintre noi le resimte ca jalonări tămăduitoare de rătăcire în drumul către Împărăţie. 
Lăsaţi-vă în grija lui Dumnezeu... e unul din acele cuvinte pentru mai târziu pe care Părintele Arsenie îl lăsa drept moştenire ucenicilor săi de oarecând şi din totdeauna. Eu l-am auzit într-o seară de iarnă, în mistuirea unei mărturisiri cu totul binecuvântate a uneia dintre acele credincioase care l-au căutat şi preţuit pe Sfântul Ardealului aşa cum sunt cinstiţi marii oameni ai lui Dumnezeu. 
Oricare dintre mărturiile acestui volum e o rană pentru tăcerile celorlalţi, mulţi, care îşi refuză cu ostentaţie reperele unei dialectici proprii comuniunii cu Sfinţii şi, cu necesitate, a comuniunii unii cu ceilalţi. De aceea convorbirile, interviurile din această carte sunt încă o încercare de a proba modul în care Dumnezeu iubeşte Neamul acesta, dăruindu-i oameni providenţiali, vectoriali. Am întâlnit, şi de această dată, ucenici ai Părintelui Arsenie care poartă în sine acea gingăşie şi candoare ultimativă a întâlnirii cu Sfinţii. Fie că sunt slujitori ai Sfintelor Altare sau îşi fac ascultarea în deplină miresie cu Hristos Domnul (maicile de la Tismana, de pildă), fie că sunt credincioşi care îşi lucrează mântuirea într-o discreţie pilduitoare în comunităţile lor (din diferite zone ale ţării), glasul lor conjugat împarte viaţa fiecăruia dintre ei în două etape fundamentale: înainte şi după întâlnirea cu Părintele Arsenie Boca.
Ceea ce se întâmplă acum la Prislop şi, de acolo, în întreaga ţară e încă un început de minune în Biserica noastră. Şi spun început, pentru că suntem deplin încredinţaţi că lucrarea sa are un metabolism ce va coagula vremile şi îşi va regenera mereu conţinuturile. Iar fiecare zi aproape de Părintele Arsenie e un început în miniatură al Veşniciei...
Unii oameni sunt sau au fost recunoscuţi de Biserică drept sfinţi. Alţii… merită să fie. Însă lucrarea lor e întotdeauna dependentă şi de disponibilitatea noastră sinceră, responsabilă, de a şti să preţuim darul lui Dumnezeu.

Cuprins 

Unii oameni sunt sfinţi (Romeo Petraşciuc) 
"Tot timpul simt ajutorul Părintelui Arsenie!..." (Pr. Dionisie Ignat) 
"Numai mila lui Dumnezeu a făcut să ajungem unde suntem..." (Maica Ierusalima Gligor) 
"Maică Magdalena, tu eşti a Tismanei şi Tismana e a ta!" (Maica Magdalena Ivan) 
"Părinte, eu nu vreau să fiu catolic..." (Mărioara Steluţa Hlibiţchi) 
Sfântul din porţile Mănăstirii (Ion Murariu) 
"Am fost în preajma Părintelui Arsenie mereu..." (Anişoara Opre) 
"Aşa dar avea Părintele, de schimba inimile împietrite!" (Pr. Manoil Coldea) 
"Pentru tine am venit! Am venit să-ţi spun prin ce-ai să treci..." (Dorina Constanţa Arnioni) 
"Să ştii că nu numai de aici se poate face bine..." (Nicolae Bucurenciu) 
"Copilul va ajunge ofiţer..." (Mărturie din zona Bran)