Marea majoritate a oamenilor şi chiar foarte mulţi dintre cei ce se numesc “creştini” nu cunosc pe Maiestatea Universului.
Prin expresia “maiestate”, se înţelege: “caracter ori aspect impunător, grandios sau solemn, care trezeşte admiraţie, respect, măreţie; termen de reverenţă, folosit pentru a vorbi cu (sau despre) un monarh” (Dicţionarul explicativ al limbii române, Univers enciclopedic, editat de Academia Română, p. 593).
“Maiestuos”: “care impune prin prestanţă, prin demnitate deosebită sau prin caracterul solemn, ceremonios, care impune prin măreţia înfăţişării” (Dicţionarul explicativ al limbii române, Univers enciclopedic, editat de Academia Română, p. 593).
Gândindu-ne la izvoarele de informare cu privire la Maiestatea Universului, s-ar putea ca unii să repetăm întrebarea lui Ţofar: “Poţi tu să pătrunzi taina Dumnezeirii? Să descoperi adâncimile înţelepciunii Celui Atotputernic?” (Iov 11,7 – trad. Dr. Nitzulescu). Fără ajutor divin, mintea omenească nu poate să descopere şi să înţeleagă pe deplin lucrările lui Dumnezeu, aşa cum nu poate rezolva toate problemele vieţii trecătoare. Noi cunoaştem despre Dumnezeu numai ceea ce El a considerat potrivit să ne descopere pentru mântuirea sau salvarea noastră veşnică.
