Plictisit de Dumnezeu

  Tinerii de astăzi au mai multe şanse şi posibilităţi decât cei din generaţiile anterioare: învăţături biblice la Şcolile duminicale, tabere, conferinţe, evenimente speciale, excursii, cântece, materiale, oameni dedicaţi care se ocupă de ei. Este suficient ca toţi să devină slujitori pasionaţi ai lui Dumnezeu? Realitatea ne arată că nu!
      În general, ei pot urma două căi: cea pasionată şi cea căldicică. Unii adolescenţi devin tineri şi apoi adulţi, părinţi, bunici plini de entuziasm, de viaţă, slujitori ai lui Dumnezeu şi cu un impact etern asupra celor din jurul lor. Devin contagioşi. Cum au început viaţa spirituală în adolescenţă, aşa o continuă, în cele mai multe cazuri.
      Adolescenţii căldicei, care nu se omoară cu relaţia lor cu Dumnezeu, ci se mulţumesc cu minimum necesar ca să nu-i supere pe părinţi şi pe cei de la biserică responsabili de ei, ajung tineri şi mai puţin căldicei, adulţi reci şi bătrâni îngheţaţi. Vieţi risipite. Impact etern zero. Numărul restrâns sau inexistent de oameni influenţaţi şi ajutaţi. Ce trist! Dar au terminat viaţa aşa cum au început-o. Ce putem face? Să-i lăsăm să meargă pe calea lor sau să încercăm să-i oprim arătându-le că există un mod mult mai satisfăcător şi eficient de a trăi? Pentru orice părinte şi lucrător cu adolescenţii şi cu tinerii nu există decât opţiunea a doua.

     Apatia spirituală este o boală care ucide biserica mai eficient decât o fac săgeţile aprinse ale lui Satan. De fapt, apatia este poate săgeata lui cea mai eficientă şi des utilizată. Să nu cumva să se trezească la viaţă!
     Sean Dunn în lucrarea sa îndelungată cu acest segment al bisericii a acumulat o experienţă nepreţuită şi a luptat pe toate fronturile împotriva apatiei, încercând să crească tineri plini de pasiune şi de viaţă din belşug. Reţeta lui este simplă şi biblică: îndreaptă-i neobosit pe tineri spre o relaţie autentică şi continuă cu Dumnezeu. Numai Duhul Sfânt îi poate schimba, dacă se pun la dispoziţia Lui şi-L lasă să-i transforme cum ştie El mai bine.
     Există speranţă! Cel mai bun ajutor este să fim pentru adolescenţii şi tinerii noştri o sursă de inspiraţie, să fim modele a ceea ce poate face Duhul Sfânt dintr-un om care se lasă condus şi transformat de puterea lui Dumnezeu.
     Dumnezeu nu îi confruntă pe tineri în privinţa apatiei lor fără a-i ajuta să se schimbe, iar noi putem fi mâinile şi picioarele lui Dumnezeu în procesul transformării lor. Vom vedea cum, prin ajutorul lui Dumnezeu, tinerii vor renunţa la plictiseala lor şi vor deveni creştini înflăcăraţi de dorinţa de a avea o relaţie apropiată cu Tatăl lor şi îşi vor forma o concepţie pozitivă despre viaţă.