Poemele tatălui - studiu biblic pe cartea Proverbe

CUPRINS
Picurul din faguri
Înţelepciunea şi pedagogia ei
POEMUL 1 – Fii receptiv, fiule!
POEMUL 2 – Fii prudent, fiule!
POEMUL 3 – Fii statornic, fiule!
POEMUL 4 – Fii lucid, fiule!
POEMUL 5 – Fii consecvent, fiule!
Rapsodia celor două căi
Chemare la responsabilitate
Anexe
Bibliografie selectivă
Nimeni nu poate înlocui pe nimeni, mai ales în procesul educațional, iar acest lucru l-a înțeles (și) David. Instinctul lui patern i-a dezlegat limba în fața fiului său. El care compusese atâția psalmi și care rostise cuvântări energizante în fața poporului, acum trebuia să facă față unui dialog intim și delicat. Inima încă fragedă a lui Solomon, ochii lui inteligenți și mintea lui ageră se deschideau în fața lui David ca o provocare. [...] Dacă privim în retrospectivă descoperim că Biblia descrie în David un caracter înalt. Cine se luptă cu sine și își ajustează corect viața este capabil să-i învețe pe alții.
Învățăturile pe care i le-a dat lui Solomon stau la baza poemelor ce le vom dezbate. Ne putem imagina că acele învățături au fost repetate frecvent, pentru că unui copil nu poți să-i spui doar o dată și apoi gata. Tocmai din această cauză un părinte are nevoie nu doar de multă experiență, ci și de creativitate. Să spunem copiilor în așa fel încât să înțeleagă, dar să le și placă în același timp. Să le aducem aminte aceleași principii de bază, fără însă a fi cicălitori sau nesuferiți. Să nu-i întărâtăm la mânie, dar nici să nu-i lăsăm în voia pornirilor lor. Să le oferim în mod progresiv și conștient libertate, dar să nu le permitem niciodată să fie libertini. Acest echilibru a reușit David să-l atingă în
sfaturile lui, astfel încât Solomon a fost capabil - la vârstă adultă - să le reproducă. [...]
Părinții au fost sortiți de Dumnezeu să-și educe copiii. Celelalte „ajutoare” sunt, în cel mai bun caz, niște accesorii utile. Avem nevoie de ele, pentru că procesul educațional este complex, dar să nu schimbăm niciodată centrul de greutate. Și, pentru a spune adevărul până la capăt: „în special tații îndeplinesc un rol vital în dezvoltarea spirituală a copiilor lor.” Să nu ne eschivăm, așadar. Mandatul acesta nu e opțional, el trebuie asumat cu responsabilitate și speranță. Iar ca să nu pară un meșteșug omenesc, să ne recunoaștem dependența continuă de Dumnezeu. Nu suntem singuri pe acest drum. În mod providențial, tainic, Maestrul desăvârșit ne va fi alături. În cele mai grele momente El ne va fi mai aproape ca niciodată, inspirându-ne și încurajându-ne permanent.
– fragment din Introducerea cărţii