Acestor indivizi li se consacra colocvii, revistele le dedica numere aniversare, operele lor sunt reeditate in tiraje minuscule, dar suficiente, iar criticii le mangaie opera cu penita, subliniindu-le coloana aproape dreapta din anii lui nea Ceasca. In Romania e inca bine, ba chiar confortabil, sa fii Arghezi, Sadoveanu, Preda sau chiar Ienachita Vacarescu. Cel mai bine o duc, ca intotdeauna, Caragiale si Eminescu. Nu trece o zi fara ca cineva sa le pomeneasca cu veneratie numele. In Romania, cel mai prost o duc scriitorii autohtoni, tineri si vii.JEAN-LORIN STERIAN (Despre bucuria de a fi negru)
