Povestiri religioase

Format: 12 x 20 cm
Pagini: 143

DRAGII MEI FRĂŢIORI
ŞI IUBITE SURIOARE,

Stând de vorbă cu fraţii voştri mai mari, mi-am adus aminte de una din tristeţile copilăriei mele. Toate introducerile la cărţi erau scrise aşa, ca pentru oameni mari, încât nu mai înţelegeam mare lucru din ele. Nu de puţine ori credeam că şi poveştile sau povestirile pe care le voi citi în carte sunt tot atât de greoaie. De aceea m-am gândit să vă scriu, ca unora tare dragi mie şi, mai ales, Domnului nostru Iisus Hristos.

Povestioarele pe care, dacă nu ştiţi să le citiţi, vi le vor citi alţii, iar dacă ştiţi citi, le veţi citi şi altora, cuprinse în cartea aceasta, sunt cu adevărat minunate. Se-aseamănă cu jucăriile voastre, doar atât că nu au roţi şi nici rochiţe – precum au maşinuţele şi păpuşile –, ci au cuvinte şi propoziţii, au personaje unul mai frumos ca altul şi, mai ales, au ceva ce numai voi puteţi afla în ele. O linişte dulce şi un gust de cozonac aşa cum simţi fie la piciorul bradului, în aşteptarea lui Moş Crăciun, fie de Paşte când te găteşti să mergi la biserică.

Poveştile acestea nu-s simple poveşti. Veţi afla în ele prieteni dragi, ca şi hoţomani puşi pe fugă, veţi afla în ele oameni deosebiţi care vi-L vor face mai prieten pe Dumnezeu. Poate că veţi citi seara, înainte de culcare, din ele sau poate la prânz, după ce-aţi venit sau înainte de-a merge la şcoală sau poate dimineaţa ca să vă bine-dispuneţi şi, mai ales, să-l luaţi coleg de joacă pe vreunul din „actorii“ poveştilor acestora. Oricând o veţi face, cartea aceasta se va bucura că paginile ei sunt mângâiate de mânuţele voastre. Poate că v-o va citi doamna sau domnul de religie în clasă sau poate că, neaflând-o el, i-o veţi dărui voi, de dragul colegilor voştri. Iarăşi se vor bucura paginile cărţii şi toate personajele care o alcătuiesc. Poate că o veţi citi când sunteţi bucuroşi – o, cât se bucură Maica Domnului şi Pruncul Cel Sfânt din braţele sale când sunteţi luminaţi de bucurie – sau poate că o veţi citi când sunteţi întristaţi – o, cât se întristează Maica şi Pruncul ei când sunteţi trişti. Nici la bucurie şi nici la tristeţe nu vă veţi afla singuri, ci cu Hristos Domnul, prietenul cel mai de treabă şi cel mai de ajutor pentru voi, pentru noi toţi.

Gata. Vă las să citiţi mai departe. Rugaţi-o pe bunica sau pe bunicul, pe tati sau mami, pe vreunul din fraţi, dacă nu, să vă spună o poveste. Una doar. Şi dacă vă va plăcea încercaţi să aflaţi de ce vă place. Şi mergeţi mai departe.

Copiii mei dragi, nu-i lucru mai întăritor pe lume decât citirea din Scripturi, citirea de pagini frumoase de literatură. Ştiu că vi-s picioarele gata de joacă – şi nu-i rău deloc asta – cum mai ştiu că unii din voi, mai ales „uriaşii“ ce-au început şcoala, aveţi multe teme. Din când în când să vă aduceţi aminte iarăşi de El, de Hristos, cel mai de treabă coleg de bancă. Cartea ce-o veţi citi vă va ajuta să-L vedeţi mai bine.