Cu două mii de ani în urmă, pe străzile prăfuite ale Galileei, un Învățător tânăr și curajos începea un proiect ambițios: să îi facă pe oameni să înțeleagă o realitate din altă lume – împărăția lui Dumnezeu. Și pentru aceasta nu a recurs la expuneri teologice sau eseuri filozofice, ci la o serie de povestiri insolite, pe care le numim parabole. Menite să ascundă și, în același timp, să reveleze, să mustre și, în același timp, să încurajeze, să nu-i impună nimic ascultătorului și, în același timp, să îl schimbe, aceste povestiri simple se plantează în minte și germinează în tăcere până când în noi încolțește ceva nou – acea împărăție a lui Dumnezeu de care vorbea Învățătorul galileean. Pentru că împărăția lui Dumnezeu se aseamănă cu o sămânță care aduce rod.
