Când spui iartă- mă - Roman crestin

Categorie: romane crestine

Într- o lume afectată de cădere, în care păcatul a distrus relaţiile, a spune „Iartă- mă”, înseamnă a conştientiza tragedia şi a dori să- i punem capăt, inseamnă, a ne asuma vina pentru relaţiile distruse şi în egală măsură, a o detesta.  De asemenea, mai înseamnă să venim smeriţi, mai întâi înaintea Lui Dumnezeu, apoi şi înaintea semenilor, pentru a primi har, harul iertării, cu toate beneficiile lui.

Eroii acestui roman, Cristina şi Dinu, au descoperit autoritatea acestor cuvinte miraculoase şi au folosit- o, spre salvarea lor şi a căsniciei lor. Orgoliul şi spiritul neiertător sunt atitudini care scot din vocabularul nostru acest cuvânt extraordinar: „Iartă- mă”. Pentru a- l putea rosti şi pentru a avea efect, trebuie să fim smeriţi şi generoşi, născuţi din nou, din Dumnezeu.  Doamne, ajută- ne.  Rodica Iova a înţeles importanţa acestui cuvânt în comunicarea interumană şi îl recomandă ca pe un leac miraculos, curativ în proporţie de sută la sută. „A greşi, e ceva omenesc”, spune un proverb, dar, „a stărui în omenesc, e ceva diavolesc”, spunea, comentând acest proverb, graficiana Tia Peltz.

În rugăciunea „Tatăl nostru”, Mântuitorul ne învaţă să- I spunem Lui Dumnezeu: „ Şi ne iartă nouă greşelile noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri”. Când spunem „Iartă-mă”, vrem să cădem la pace, cu Dumnezeu şi cu semenii, declarând, totodată, război diavolului.

Precum fiul risipitor, venim acasă şi ne împăcăm cu Tatăl; dar, apoi, trebuie să ne împăcăm şi cu fratele mai mare, care bombăne prin curte. Aceasta înseamnă har acordat celui smerit. Recomand, spre lectură, acest roman, tuturor celor care nu l- au citit încă, descoperind cuvinte lipsă în vocabularul propriu, învăţând totodată să le folosească, ori de câte ori va fi necesar, adresându- le oricui: Celui de Sus şi desigur, celor din jur. Închei, punând titlul acestui roman la interogativ: Când spui: „Iartă-mă”? Pastor Ticu Leontescu, Timişoara, 6 aprilie 2009