ROMANI 11 - Spre gloria lui Dumnezeu. Expunere asupra capitolului 11

Doxologia înregistrată în Romani 11:33-36 i-a oferit lui Lloyd-Jones o oportunitate de aur pentru a dovedi că o bună cunoaștere a Bibliei și înțelegerea corectă a doctrinei ar trebui să trezească în inimile noastre dorința de a ne închina lui Dumnezeu într-o adorare smerită, plină de recunoștință și bucurie.

În aceste predici observăm că adevărurile exprimate de apostolul Pavel nu sunt doar o concluzie potrivită la Romani 9-11, dar și la capitolele anterioare, ci și o cheie interpretativă pentru trecut și viitor. Ele explică istoria lui Israel prezentată în Vechiul Testament și cea a iudeilor și a Bisericii, pe paginile Noului Testament, în timp ce anticipează viitorul poporului iudaic în interiorul bisericii creștine. Expunerea doctorului evaluează și alte perspective privind semnificația capitolului, pe o bază exegetică și teologică. Aceasta aruncă o lumină extrem de necesară asupra istoriei seculare și îi încurajează pe credincioși să privească înainte spre „plinătatea Neamurilor” și spre mântuirea „întregului Israel”, care va fi ca „viață din morți”.

CUPRINS

 1 Abordarea capitolului 11 din Romani într-un spirit de reverență și în context – noi accentuări, diviziuni și lecții majore.

 2 Israel nu este respins definitiv – argumente – primul luat în considerare – convertirea lui Pavel – identitatea poporului lui Dumnezeu precizată în versetele 1-2.

 3 Cel de-al doilea argument – existența unei rămășițe – exemplul lui Ilie; lecții – alegerea harului – lupta nu este a noastră, ci a lui Dumnezeu – numerele, precizările cantitativa nu sunt decisive – planurile lui Dumnezeu sunt sigure.

 4 Israel Îl caută pe Dumnezeu cu stăruință – orbire juridică – precedente biblice – binecuvântări transformate în blesteme – motive – dreptatea căutată în mod nechibzuit.

 5 Ce se înțelege prin orbire sau împietrire juridică – cauzele acesteia – exemplul lui Faraon – lecții pentru ziua de azi – trezire spirituală.

 6 Lecția psalmilor cu imprecații – obiecții privitoare la conținutul acestora – importanța Vechiului Testament – inspirația Scripturilor – caracterul lui David justificat – pedeapsă – dreptatea  planurilor lui Dumnezeu.

 7 Cea de-a doua diviziune majoră a capitolului – analiză a versetelor 11-32 – poticnirea iudeilor nu este definitivă – mântuirea a venit la Neamuri – iudeii sunt astfel provocați la emulație.

 8 Motive pentru care iudeilor li s-a permis să nu primească Evanghelia – îmbogățirea spirituală a Neamurilor – sensul „diminuării” și al „plinătății”.

 9 Pavel scrie ca profet – versetele 11 și 12 pun în lumină importanța seminței iudaice – lecții – continuitatea iudeilor ca națiune – planul lui Dumnezeu realizat prin indivizi și națiuni – provocarea la întrecere – nimic nu este prea greu pentru Dumnezeu.

 10 Motivele atenției deosebite acordate iudeilor – căi prin care Pavel și-a slăvit slujirea – preocupare constantă pentru iudei cât și pentru Neamuri – lecții pentru predicatori.

 11 Neamurile trebuie să fie smerite – iudeii vor fi reprimiți în biserică – sensul expresiei „viață din morți” – un efect asupra Neamurilor, nu asupra iudeilor – nu trezire din moarte – nu Învierea – o binecuvântare minunată și uimitoare.

 12 Relația dintre evreu și Neamuri în biserică – două imagini ale caracterului distinctiv al lui Israel – cele dintâi roade și plămădeala – rădăcină și ramuri – ambele imagini spun același lucru – interpretări diferite – relația cu „măslinul”.

 13 Sensul „măslinului” – poporul lui Dumnezeu – națiunea spirituală, nu cea naturală – continuitatea Vechiului în Noul Testament – binecuvântări obținute prin credință – poziția iudeilor specială, dar nu separată.

 14 Analiza versetelor 18-22 – pericolul lăudăroșeniei – ce trebuie să rămână în picioare prin credință – atât evreul cât și Neamurile au primit mântuirea prin credință, nu datorită naționalității sau identității rasiale.

 15 Nevoia continuă de învățătură – mândria, marele dușman al omului – disprețul față de ceilalți – întoarcere la justificare prin fapte – numai harul ne face diferiți – nevoia de umilință.

 16 Cunoașterea lui Dumnezeu, cel mai bun corectiv al mândriei – bunătatea și asprimea lui Dumnezeu – dovezi ale lipsei unei asemenea cunoașteri – lipsa de evlavie – necesitatea de a acorda importanța cuvenită atât bunătății cât și asprimii lui Dumnezeu.

 17 O problemă de înfruntat – depinde mântuirea noastră de noi înșine? – modalități de rezolvare a problemelor de înțelegere a Scripturii – alegere – legământ și realitate – harul de a persevera.

 18 Necesitatea aplicării adevărului biblic – învățăminte extrase din istoria Bibliei – instituțiile tind să degenereze – forma ucide spiritul – abandonarea principiilor inițiale – principiul amânării – exemple și avertismente.

 19 O nouă subsecțiune – restaurarea lui Israel – argumente care dovedesc că planurile lui Dumnezeu pentru Israel nu s-au încheiat – posibilitatea și probabilitatea restaurării acestuia – puterea lui Dumnezeu.

 20 De ce folosește Pavel argumente, nu simple afirmații – nu ar trebui să fim ignoranți, nici încrezători în propriile păreri – apostolul face cunoscută o taină – natura profeției apostolice.

 21 Profeție privind viitorul lui Israel – orbirea temporară – pedeapsă aplicată juridic – plinătatea Neamurilor – interpretări ale expresiei „întregul Israel”.

 22 Mântuirea lui Israel – profeția lui Pavel confirmată de Scriptură – afirmații vechi-testamentale modificate prin inspirație – Izbăvitorul ieșit din Sion – legământul lui Dumnezeu cu Israel.

 23 Sensul în care israeliții sunt considerați dușmani – în ce sens sunt preaiubiți – Dumnezeu nu regretă niciodată chemarea făcută, nici darurile oferite– confirmare a interpretării sintagmei „întregul Israel”.

 24 Dumnezeu Își privește uneori cu asprime poporul, chiar dacă îl iubește – neascultarea Neamurilor și a iudeilor – mila lui Dumnezeu și pentru unii, și pentru alții – închiși în necredință – „milă față de toți”, nu universalism.

 25 Felul în care Dumnezeu își arată mila – Dumnezeu nu este autorul păcatului, dar îl folosește pentru gloria Lui – închiși pentru a-Și arăta mila – „tot Israelul” nu se referă la cei aleși, și nici numai la iudeii aleși.

 26 Adevăratul Israel nu e întotdeauna o rămășiță – profeție, nu istorie scrisă în avans – pericolul de a răstălmăci Scriptura – Pavel nu se ocupă de Cea de-a Doua Venire a Domnului nostru.

 27 Cum va fi împlinită, nu revelată profeția – filozofia lui Pavel despre istorie – totul se află sub mâna lui Dumnezeu – mântuirea este în întregime opera lui Dumnezeu – nu există situații fără speranță, nici mai presus de puterea lui Dumnezeu.

 28 Pe ce își întemeiază Pavel minunata doxologie – pericolul separării minții de inimă – o analiză a doxologiei – lucrurile adânci ale lui Dumnezeu – bogățiile Lui – înțelepciune – cunoaștere.

 29 Căile lui Dumnezeu sunt de nepătruns – deosebirea dintre concepțiile evanghelice și cele neevanghelice – proclamare, nu dialog – exemple ale judecăților și căilor lui Dumnezeu – sursa speranței și a bucuriei.

 30 Mântuire independentă de om – ignoranța omului cu privire la Dumnezeu și la sine însuși – nu are ce să îi ofere sau să Îi pretindă lui Dumnezeu – Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor – toate lucrurile sunt pentru gloria Lui – ne bucurăm noi devenind conștienți de acest adevăr?