Sapa mai adanc, Eugene Prewitt

De ce spune Apocalipsa că Satana va arde în iazul de foc „în vecii vecilor”? De ce ne învaţă Vechiul Testament că ispăşirea a fost făcută de Paşte? Care este sensul profeţiilor despre cele 1290 şi 1335 de zile? Dar al celei despre 2520 de zile profetice? De ce nu am mai auzit despre lucrul acesta?

Îi include „rămăşiţa” din Apocalipsa 12 şi pe adventiştii de ziua a şaptea încă neconvertiţi? De ce o mulţime de cercetători ai Bibliei l-au urmat pe Ballenger afară din Biserica Adventistă atunci când au făcut un studiu despre „perdeaua dinlăuntru”?

Care este „adevărul prezent” pentru adventişti? Şi chiar este necesar ca, atunci când predicăm despre semnul fiarei în profeţie, să cităm foarte mult din surse catolice? Nu am putea să ne dovedim punctul de vedere numai cu Biblia?

Şi de unde ştim care profeţii sunt condiţionate şi care sunt necondiţionate? Şi cum putem spune că Mihail, „una dintre Căpetenii”, este divin? Şi dacă, în opinia lui Raymond Cottrell, oamenii erudiți de seamă ai adventismului nu au fost în stare să apere doctrina judecăţii de cercetare, cum poate fi ea apărată? Se poate realiza acest lucru fără vreo referire la Daniel 8,14?

Acestea sunt întrebări tulburătoare. Scopul acestei cărţi este de a le lămuri, pe ele şi pe multe altele asemenea lor.

Cunoscut pe plan internaţional prin faptul că este asociat la AudioVerse.org şi recunoscut pe plan naţional pentru douăzeci de ani de muncă şi pregătire în colportaj, autorului îi place să predea ca profesor, să planteze biserici şi să scrie. Din 2002, predă la Colegiul Ouachita Hills din Amity, Arkansas, unde şi locuieşte cu soţia sa, Heidi. De asemenea, el continuă să conducă echipe de studenţi colportori în timpul vacanţelor.