Sfintenia nou-testamentara

 Categorie: carti crestine

CUPRINS

1. Fără vină, nu fără păcat

2. Sfinţenia şi ispita

3. Păcatul nu este o necesitate

4. Nevoia dublă şi leacul dublu

5. Naşterea din nou şi sfinţirea deplină

6. Curăţie şi maturitate

7. Timpul prezent al curăţirii

8. Sufletul stăpânit de Dumnezeu

9. Dragostea desăvârşită

10. Perfecţiunea evanghelică

11. Plinătatea Duhului

12. O jertfă vie

13. Umblând cu Dumnezeu

14. Ţara Beula

15. Odihna Sufletului

16. Moştenirea Bisericii dată de Hristos

17. Bucuria în Duhul Sfânt

18. Putere pentru slujire

19. Vase de cinste

20. Consacrare

21. Credinţa care sfinţeşte

22. Cuvântare pentru căutători

23. Cum să menţii binecuvântarea

24. Arbitrul inimii

25. Mărturie

Marile victorii ale Bisericii primare au fost câştigate prin puterea Duhului Sfânt şi aceasta, şi numai aceasta, este esenţa creştinismului ca putere biruitoare în lume. Fără ea, nimic nu este de folos, dar cu ea, slăbiciunea noastră este unită cu Omnipotenţa şi toate lucrurile sunt posibile. Noi nu ştim să mai existe vreun alt lucru de care să fie nevoie. Maşinăria noastră este aproape perfectă. Avem bogăţie, statut social, avantaje educaţionale, tipografii, societăţi biblice, iar legislaţia creştină este de partea noastră. Întreaga lume ne este deschisă. Pentru împlinirea lucrării noastre în lume nu este nevoie de nimic decât de botezul cu foc. Puterea de la Rusalii va aduce rezultatele de la Rusalii.

Nu există şi pentru noi o experienţă similară în fel şi grad cu cea experimentată de apostoli? Spunem similară în fel, deoarece adevăratul secret al marii schimbări din caracterul şi comportamentul apostolilor nu a stat în puterea vorbirii în limbi, nici în puterea de a face minuni, ci în faptul că Îl aveau pe Însuşi Duhul Sfânt. Puterea locuieşte într-o persoană, iar această persoană este Dumnezeu Duhul Sfânt. El nu dă cu împrumut atributele Sale, aşa cum îşi închipuie unii cu aroganţă; El Însuşi vine în inimile noastre. A-L primi pe El în plinătatea Lui înseamnă a primi putere. Darurile variază în funcţie de vremuri, şi uneori le acordă, alteori le reţine. Administrările Lui diferă în funcţie de nevoile Bisericii şi de vremuri, dar El Însuşi rămâne acelaşi. „Şi Eu voi ruga pe Tatăl, şi El vă va da un alt Mângâietor, care să rămână cu voi în veac”. Prin urmare, aceeaşi putere pe care au primit-o apostolii în ziua de Rusalii şi după ziua de Rusalii, trebuie să fie posibilă şi pentru noi. Încă suntem în dispensaţia Duhului. Puterea lui Dumnezeu nu s-a epuizat în ziua de Rusalii. Aceasta a fost doar o zi model; un avans şi o garanţie a unei manifestări şi mai depline a lui Dumnezeu în faţa oamenilor. Făgăduinţa încă stă în picioare: „Voi turna Duhul Meu peste orice făptură”.

... Aceasta este relatarea domnului Moody referitoare la ungerea care l-a transformat în ceea ce a fost. Nimic altceva nu poate face un om atât de puternic şi de slăvit în viaţa sa şi în istorie. Lucrul uimitor este că orice lucrător creştin poate fi mulţumit să lucreze şi fără ea. Dacă Biserica ar înceta să mai facă eforturi slabe pentru mântuirea ei şi L-ar aştepta pe Dumnezeu până când va fi înzestrată cu putere de sus, ar face un mare bine lumii. Cu puterea aceasta, vom realiza mai multe într-un singur an decât într-o sută de ani lucrând în puterea noastră. Dacă jumătate din timpul pe care îl petrecem gândindu-ne la această ungere l-am petrece rugându-ne pentru ea, nu ar fi sufucienţi lucrători care să-i ajute pe cei care caută calea spre Isus. Rugăciunea şi credinţa sunt condiţiile indispensabile. „Sus, în ceruri, sunt resursele Duhului; rugăciunea deschide acest rezervor, iar debitul se măreşte pe măsură ce ne rugăm.” Ucenicii au stăruit împreună în rugăciune, şi în cereri. Socrate a spus că lucrarea lui în Atena era de a duce oamenii de la „neştiinţa inconştientă la neştiinţa conştientă”. Prima noastră nevoie este conştientizarea nevoii. Când aceasta este conştientizată, ne vom uni dorinţele cerând din inimă plinătatea Duhului Sfânt şi nu vom înceta să aducem această cerere înaintea Lui până când nu biruim. „Rămâneţi în cetate... până veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus”.