Credinta tatei
S-au dus atatea generatii
Si-au adormit atatia servi,
Iar Printul tau din cer nu vine
Sa-ti ia povara de pe nervi.
Ai spus-o`n drum si la rascruce,
Chiar pe la garduri L-ai vestit.
Ascultatorii sunt tarana
Si Asteptatul n-a venit.
Te-ntreb azi, tata, cum se face
De porti in piept atata dor,
Prin simplul fapt citind in Carte
Ca Printul va veni pe nor?
Cine-a sadit speranta-n tine
Si focul sacru de a-L vedea?
Tu cauti un raspuns chemarii
Cum cauta un mag o stea.
Te prinde-afara miezul noptii,
Cu ochi spre cer te scoli in zori
Si, ca de fiecare data,
Tu cauti Norul printre nori.
E toamna, ploua, cade bruma
Si-n frig astepti din cer vesminte.
Mai crezi? Mai vine? Ce zici, tata?
El vine, tata, ca... nu minte.
