Volumul Stropi de lumină are ca temă centrală, întâlnirea spirituală cu Cristos. Însă această întâlnire poate avea loc doar pentru că Dumnezeu a coborât mai întâi, făcând posibilă înălţarea omului către El.În poeziile acestui volum, intitulat sugestiv Stropi de lumină – stropii simbolizând lacrimile ce sugerează rodul suferinţelor autoarei din procesul căutării şi apropierii de Dumnezeu („Mă strâng dintre lacrimi.../ O mare de lacrimi mă-neacă/.../ Şi-n plâns sunt o lacrimă-n Domnul?O lacrimă), în timp ce lumina reprezintă speranţa, descoperirea lui Cristos, Care El Însuşi este „vie Lumină?; Cristos, steaua şi călăuza („Când Domnul întunecă marea/ El pune-ntre valuri o stea/ …/ Şi steaua e Isus Cristos? – Eu merg) – autoarea parcurge un traseu similar psalmiştilor, de la deznădejde şi zbucium, la seninătate şi speranţă, de la frică, la certitudine, de la pământ, la cer.
