Viata dupa moarte in credintele omenirii

Daca este adevarat ca soarele si moartea nu pot fi privite in fata, nu e mai putin adevarat ca in toate timpurile si pe intreg pamantul muritorii au fost fascinati de misterele dublului abis - ultralumina-infraumbra - si le-au scrutat nelinistiti. Adevarurile de dincolo (in speta, de dincolo de mormant) nu pot fi cucerite fara rataciri sau violenta; ele incep prin a se disimula sub mastile superstitiei, si, mai inainte de a-si dezvalui tainele, isi iau masuri care sa previna descoperirea deghizarilor sub care se ascund.Lucrarile lui J. T. Addison asupra cultului stramosilor in China sau asupra budismului si islamului marcheaza etapele progresului sau pana la cuprinzatoarea sinteza pe care ne-o ofera in lucrarea de fata.Aici el incearca sa prezinte diferitele raspunsuri la eterna intrebare: "Ce se intampla dupa moarte cu sufletul omenesc?". Inainte de a concepe un destin postum al sufletului, nu poti sa nu te intrebi cum s-a facut de-a aparut. Dar daca se admite ca acest suflet supravietuieste mortii trupului, cum sa nu intereseze relatiile acestuia cu ceea ce continua sa traiasca dincoace de mormant? Autorul isi manifesta hotarat obiectivitatea, deoarece, abordand problematica pe care o ridica cele doua lumi, el isi refuza orice libertate de apreciere, orice drept de a judeca valoarea ce decurge din evidenta faptului moral sau social. Aceeasi impartialitate domneste si in paginile consacrate invierii trupului si eventualitatii unei judecati - morale sau nu; sau in cele care evoca pedepsele si rasplatile din infernuri sau ceruri, fara a prejudicia "starea intermediara" (purgatoriu sau altceva) cu tot ceea ce implica previziunile de durata si finalitate legate de modul de a trai dincolo de mormant...