Hristos locuise în lume 33 de ani. El suferise dispreţul, insultele şi batjocura ei, fusese lepădat şi răstignit. Acum, când era gata sa Se înalţe la tronul slavei Sale, vedea din nou nerecunoştinţa oamenilor pe care venise să-i salveze. Nu cumva Îşi va retrage de la ei simpatia şi iubirea Sa? Nu cumva afecţiunea Sa va fi concentrată asupra acelui loc unde El este preţuit şi unde îngeri nevionovaţi aşteaptă să facă ce le spune? Nu! Făgăduinţa Sa pentru cei iubiţi, pe care-i lasă pe pământ este: “Şi iată că Eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Mat 28,20)