Henry Martyn, născut în anul 1781 în Cornwall, Anglia, a fost primul anglican care a pus lucrarea de evanghelizare şi traducere a Bibliei mai presus de toate satisfacţiile şi realizările pe care i le putea oferi cariera strălucită la Cambridge. Evenimentele de după plecarea sa din Anglia în anul 1806 reprezintă partea cea mai impresionantă şi de neuitat a scurtei sale vieţi. Lucrând în India, Henry Martyn a predicat Cuvântul lui Dumnezeu în mijlocul păgânilor, alături de alţi misionari de seamă precum William Carey. De asemenea, a deschis numeroase şcoli în care copiii hinduşi să primească învăţătură creştină, fiind sprijinit chiar de autorităţile locale. În doar doi ani a tradus în limba hindusă Noul Testament în întregime, un comentariu asupra pildelor acestuia şi o parte din Cartea de Rugăciuni a Bisericii Angliei. Deşi bolnav, nu s-a întors în Anglia, ci a ales să se ducă în Persia pentru a termina traducerea Noului Testament în persană. Însuşi şahul Persiei s-a bucurat să primească Scriptura în limba ţării sale autorizând distribuirea traducerii în toată Arabia. Împărtăşind aceleaşi valori spirituale cu Henry Martyn, John Sargent (1780-1833) îi depăşeşte cu mult pe biografii acestuia de mai târziu. Cartea sa este una dintre cele mai extraordinare lecturi, care nu trebuie doar parcursă, ci şi simţită. Citind-o, mulţi au început să trăiască din nou adevărata viaţă duhovnicească şi au hotărât să-L urmeze pe Cristos cu mai multă credincioşie.
