Zvonurile altei lumi

Când corăbiile lui Magellan au trecut în apropierea Ţării de foc, aflată în extremitatea sudică a Argentinei, băştinaşii de pe ţărm, pentru că nu văzuseră în viaţa lor astfel de ambarcaţiuni, nu le-au luat în seamă, convinşi fiind că pe dinaintea ochilor le-au trecut nişte simple năluci. În imaginaţia lor nu era loc pentru ciudatele corăbii cu pânze ale temerarului navigator.
De atunci, lumea s-a schimbat cu o viteză ameţitoare. Corăbiile cu pânze au devenit piese de muzeu, iar somptuoasele vase de croazieră care se perindă în zona respectivă sunt un prilej nimerit pentru 'băştinaşii' pregătiţi să le vândă turiştilor Coca Cola şi suveniruri. Ştiinţa a evoluat şi ea spectaculos, iar semnele, zvonurile unei lumi spirituale par şi ele, într-o epocă a raţionalismului şi a reducţionismului, nişte biete năluci. 
Lucru hotărât, suntem rodul întâmplător al unui Big-bang cosmic, am evoluat cu răbdare dintr-o supă primordială, iar biologicul e destinul nostru final. Creatorul a fost demult alungat din Edenul recreat după chipul şi asemănarea noastră. Cine mai are azi timp să desluşească şoaptele care ne cheamă spre o împărăţie fabuloasă dar vagă, ascunsă privirii, mai presus de lumea noastră palpabilă? 
Philip Yancey propune în cartea sa, destinată îndeosebi locuitorilor zonelor de frontieră ale credinţei, un superb exerciţiu de imaginaţie. El se întreabă: Dacă totuşi Pământul nu e decât umbra Cerului? Dacă suntem, în fapt, muzica şi cuvintele unui Creator? Oare ce melodie s-ar cuveni să fredonăm, ce cuvinte ar trebui să rostim? Ce forme îmbracă zvonurile unei realităţi extra-terestre pentru omul contemporan? 
Oare ce [Dumnezeu] ne lipseşte pe Pământ?